Să faci bine, te expune față de tine, pentru că vezi locul din suflet în care te afli în momentul în care acționezi. Mi s-a întâmplat să fac bine fără să mă gândesc prea mult nici la ce, nici de ce. Un bine simțit, nu gândit, în spatele căruia nu se afla conștient nicio așteptare de răspuns. Alteori, binele făcut era o nevoie și o urgență mai mare a mea decât a celui căruia adresam gestul. Indiferent de locul din care acționăm, binele răspunde întotdeauna, cu bine, chiar dacă uneori ne rănește răspunsul, pentru că nu e niciodată vorba despre alții. Ceea ce trăim e întotdeauna un cuvânt de răspuns, în dialogul dintre noi şi Dumnezeu.