Îmi spunea cineva odată, cu pasiune și oarecare emfază ”Noi suntem scânteie din Dumnezeu!” și am simțit în spațiul meu interior uimire și un soi de nesiguranță. Știu ce este aceea scânteie, dar… Dumnezeu? Știu despre El, dar cunosc doar scântei de prezentă a Lui în existența mea, dincolo de preconcepții sau de alte lucruri învățate de la alții! Dacă eu cunosc doar clipe, în care l-am simțit prezența, ar trebui să mă cunosc și să Îl cunosc ca să fac afirmația că sunt scânteie din El… Nu contest, doar că pentru mine, atât cât pot cuprinde acum, să spun că eu sunt scânteie din Dumnezeu, e o aroganță. Ce știu, e că încă nu știu. Și câte alte asemenea convingeri se transformă în condiționări…
Condiționarea din interior către exterior se petrece absorbind și acceptând credințele altora, pentru a putea funcționa în lume, în acord cu alți oameni condiționați ca și noi. E o întâlnire adaptativă, de învățare a unor coduri scrise și nescrise, care s-au creat și s-au autoreglat într-un spațiu al formalului. În felul acesta, ne alienăm convingerile cu ceea ce acceptăm mai des… codul altora și nu mai știm și nici nu ne mai punem problema despre ce ar fi al nostru, autentic, trăit experiențial, cunoscut direct și ceea ce este împrumutat. În acest caz ce ar însemna decondiționarea? Să acceptăm ca și convingere personală doar ceea ce cunoaștem direct? Poate fi extrem de bulversant pentru că aceste condiționări ne-au devenit repere mari. Și apoi, invalidând tot ceea ce nu știm prin cunoaștere directă, ne-ar rămâne mult prea puțin pentru a susține o imagine de sine congruentă cu ceea ce alcătuisem cu trudă ca fiind noi.
De ce să facem asta? Ca sa ne putem regăsi! Pare a fi un disconfort uriaș și un demers de dezasamblare a unor construcții vechi. Doar pare. Nu dezasamblăm în fapt, ci construim incluzând, o perspectivă cu bun simț, înțelegând prin asta simțul valorii corecte a ceea ce cunoaștem în raport cu ceea ce suntem. Iar construcția la care am muncit până acum, o respectăm ca pe oricare etapă a vieții și o regăsim în fragmente dragi, din care am învățat și mergem mai departe lărgind perspectiva. Un pas mare pentru om, un drum întreg pentru conștiința a ceea ce suntem.