Bucuria nu vine din lucruri mărunte. Bucuria în sine e un lucru mare, a cărei sursă e cu siguranţă în altă parte decât în lucruri mărunte. Mai curând aş spune ca vine din actul măreţ şi curajos de a nu gândi “despre” ci a fi prezenţi noi cu noi, într-un moment, o scânteie de timp, poate într-adevăr facilitată de un lucru mărunt. Un moment în care nimic nu caută, un moment care e perfect aşa cum e şi nu înţelegem nici măcar asta. Să nu confundăm aşadar lucrurile… mari şi mici si să le dăm valoare de bucurie… lor.