Drumul cunoaşterii de sine e un drum în care devenim din ce în ce mai frumoşi şi mai smeriţi. Începem prin a nu ne recunoaşte în ceea ce admirăm la alţi oameni, apoi a nu ne recunoaşte în ceea ce detestăm la ei, pentru ca la un moment dat, să ne găsim puterea şi curajul de a ne privi direct şi de a ne afla cât de imperfecţi şi de frumoşi suntem. Şi continuăm mereu să mergem înainte, pentru că această aflare conţine promisiunea odihnei de a fi compleţi.
1 Comment
Servus
Promisiunea odihnei de a fi completi – e prea complicat ptr mine. Azi ma gandeam la universul fiecaruia, cum vietuim intr-o bula, apoi in alta. Cat de mare e bula fiecaruia, cat de Des ne uitam in sus, cu ochii si Mai ales cu mintea/ sufletul. Sa cautam si sa primim raspunsuri- cred ca asta ar fi un pic odihnitor.
Te Felicit ca ti-ai facut blog, si eu m-am gandit sa imi fac.